Jane Austen a creat in romanul Parcul Mansfield cea mai atipica eroina din galeria tinerelor care populeaza universul sau literar: Fanny Price, o protagonista discreta si, aparent, neinsemnata, dar care se dovedeste remarcabila, mai ales prin forta cu care isi urmeaza propria busola morala, nelasandu-se dominata de asteptarile societatii in care a fost crescuta. Problematica moralitatii este fundamentala in aceasta proza a autoarei, iar modul in care este adusa in discutie – nuantat, complex – a facut ca Parcul Mansfield sa beneficieze, de-a lungul celor mai bine de doua secole scurse de la prima publicare, de noi grile de lectura, transformand romanul in cea mai controversata si, totodata, mai profunda carte a scriitoarei.
„Parcul Mansfield abordeaza teme tari, precum spiritualitatea si moralitatea, reprezentand, in plus, o dovada a maturitatii scriitoricesti a lui Austen. Este, probabil, cel mai profund si mai sofisticat roman al ei, dar si cel care a starnit cele mai multe controverse si critici. Desi, in linii mari, scriitoarea britanica se ocupa de aceeasi sectiune a societatii engleze ca si in celelalte romane, mica nobilime provinciala, aici accentul nu cade pe textura sociala a vietii protagonistilor, ci pe cea morala.” – Dragos Zetu, „Prefata”
„La fel ca Jane Eyre, celebra eroina a romanului eponim al lui Charlotte Brontë, Fanny, desi nu straluceste prin rafinament sau gratie, reuseste sa ia mereu deciziile corecte, bazate pe o analiza atenta a consecintelor faptelor ei, ambele personaje ascultand mereu de vocea constiintei si nu de cea a sentimentelor impulsive. Intr‑o anumita masura, Fanny este raspunsul lui Jane Austen la excesele romantismului, curent care exagera importanta sentimentelor. Mai mult decat atat, Fanny nu urmareste diferitele tipuri de recompense sociale la care aproape toate celelalte personaje viseaza.” – Dragos Zetu, „Prefata”
