Bratara Unisex Tai Chi | Perle de Lemn Sfant si Simbolul Yin-yang | Atrage Sanatatea si Abundenta * Bratara Unisex Tai Chi | Perle de Lemn Sfant si Simbolul Yin-yang | Atrage Sanatatea si Abundenta *

BRATARA UNISEX TAI CHI | PERLE DE LEMN SFANT SI SIMBOLUL YIN-YANG | ATRAGE SANATATEA SI ABUNDENTA

Perlele de lemn au diametrul cuprins intre 5 si 7 mm, bratara din piele are latimea de aproximativ 10 mm, simbolul metalic aprox. 35 x 10 mm, diametrul YIN-YANG, 10 mm.   Bratara este versatila, se potriveste tuturor incheieturilor, atat pentru barbati cat si pentru femei.

Sunt practicate multe forme de tai chi, atat traditionale, cat si moderne. Desi nu se cunosc cu exactitate originile, cea mai veche practica atestata documentar este din satul Chen, Henan. Cele mai multe stiluri moderne isi urmaresc dezvoltarea pana la cele cinci scoli traditionale: Chen, Yang, Wu (Hao), Wu si Sun. Practicanti precum Yang Chengfu si Sun Lutang, la inceputul secolului XX, au promovat aceasta arta pentru beneficiile sale pentru sanatate. Tai chi a fost inclus in 2020 pe Lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitatii.
Denumirea "tai chi", cea mai comuna ortografie in limba engleza, nu este o romanizare standard a denumirii chinezesti a acestei arte (chineza simplificata: 太极拳; chineza traditionala: 太極拳; lit. "Taiji boxing"). Numele chinezesc a fost scris pentru prima data in mod obisnuit in limba engleza folosindu-se sistemul Wade-Giles ca "tʻai chi chʻüan", insa vorbitorii de limba engleza l-au prescurtat in "tʻai chi" si au renuntat la semnul de aspiratie. De la sfarsitul secolului al XX-lea, pinyin a inlocuit Wade-Giles ca fiind cel mai popular sistem de romanizare a limbii chineze. In pinyin, tai chi se scrie taijiquan (tàijíquán). In limba engleza, tai chi este uneori denumit "shadowboxing".

Filozofia chineza, in special gandirea taoista si confucianista, formeaza fundalul conceptual al tai chi-ului. Primele texte de tai chi includ citate incorporate din clasicii chinezi timpurii, precum I Ching, Marea Invatatura, Cartea Documentelor, Inregistrarile Marelui Istoric si Zhuangzi, precum si din ganditori chinezi celebri precum Zhu Xi, Zhou Dunyi si Mencius.

Sursele timpurii ale tai chi-ului sunt fundamentate in cosmologia Taiji. Cosmologia Taiji apare atat in filozofia taoista, cat si in cea confucianista, unde reprezinta sursa unica sau mama lui yin si yang (reprezentata prin simbolul taijitu ☯ . Tai chi se bazeaza, de asemenea, pe teoriile chinezesti despre corp, in special pe invataturile taoiste neidan (alchimie interna) despre qi (energia vitala) si despre cei trei dantian. Cheng Man-ch'ing subliniaza fundalul taoist al tai chi-ului si afirma ca acesta "ne permite sa atingem stadiul de yang pur nediferentiat, care este exact acelasi lucru cu "concentrarea qi-ului si dezvoltarea moliciunii" a lui Laozi".

Ca atare, tai chi se considera o arta martiala "interna" (neijia) axata pe dezvoltarea qi-ului. In China, tai chi este clasificat in grupul Wudang al artelor martiale chinezesti - adica arte aplicate cu putere interna. Desi termenul Wudang sugereaza ca aceste arte isi au originea in Muntii Wudang, el este folosit doar pentru a distinge abilitatile, teoriile si aplicatiile neijia de cele ale gruparii Shaolin, sau waijia (stiluri dure/externe)

Tai chi adopta, de asemenea, idealurile taoiste de induiosare care invinge duritatea, de wu wei (actiune fara efort) si de cedare in tehnica sa de arta martiala, pastrand in acelasi timp ideile taoiste de autocultivare spirituala.