„Aceste semne s-au scris pentru ca voi să credeți” (Ioan 20,31). Apelul către cititor nu este aici altceva decât o chemare la credință. Oricât de explicit ar fi, un asemenea pact de comunicare nu este reducționist; el presupune o infinitate de posibilități; el este, în acest sens, perfect compatibil cu regulile elementare ale exegezei patristice. Se potrivește și cu cercetările unei exegeze biblice moderne, care nu refuză calificarea hermeneutică și care se recunoaște a fi mărturisitoare, fără a se pretinde totuși univocă și fără a le interzice altora accesul la carte și la capacitatea de a produce alte lecturi. În acest sens, nu avem nicio îndoială: niciodată nu ne-am aflat atât de aproape de Părinți.
− Yves-Marie Blanchard
Plurală în unitatea sa, Biblia este cu atât mai deschisă pluralității de lecturi: oricare ar fi de acum grilele de lectură și oricare ar fi diversitatea intereselor, mărturisite sau nu, ale cititorilor săi, Biblia va avea totul de câștigat dacă forma sa canonică va fi luată în considerare, prin intermediul unui demers care să privilegieze sincronia și care să îi recunoască cititorului rolul care îi revine în împlinirea sensului.
