Este momentul acum să vorbim despre maniera contemplativă de a vedea lucrurile creației. Mă refer la lucrurile perceptibile şi la vederea cu ochii. Nu pot accentua sufficient concreteţea celor spuse. Când cineva, după ce a suferit multă vreme de o sete teribilă, în sfârșit ajunge să bea, simte reconfortarea până în viscere și spune: ,,ce lucru glorios este apa proaspătă rece!" - atunci poate că deja a făcut, fie că știe sau nu, un pas înspre acea vedere a ceea ce este iubit în care constă contemplarea.
Josef Pieper
În vremurile de glorie ale conştiinţei de sine filosofice, care ajunge să fie ridicată de Hegel la nivelul unul soi de absolut - în aceste vremuri în foarte mare măsură trecute, s-a uitat întrucâtva că filosofia este mai degrabă un concept negativ decât unul pozitiv și că filosofarea, încă de la originile sale, nu este atât de mult căutarea răspunsurilor, ci interogare. Pentru noi, însă, nu doar răspunsurile îndrăznețe ale filosofiei “speculative” de sistem au devenit îndoielnice; noi abia mai reușim să considerăm cu sens interogația filosofică. Ce înseamnă, însă, interogația, căutarea, faptul de a vâna în măsura în care ele filosofează cu adevărat?
Josef Pieper (1904-1997), filosof catolic german. Autor a zeci de volume filosofice, dar şi cu incidenţe teologice, al căror format, conţinut şi stil le face accesibile unui public larg, dornic să se apropie de o gândire creştină riguroasă. După cum mărturiseşte Pieper, opera sa s-a dezvoltat pornind de la patru autori, doi precreştini, Platon şi Aristotel, şi doi creştini, Augustin şi Toma de Aquino.
