Acest subiect abordat într-o manieră nepretențioasă este unul de interes central pentru Biserica şi pentru creştinii de astăzi. Separarea celor două aspecte unite în titlu este motivul tuturor amenințărilor şi al paraliziei creştinismului contemporan. Şi pentru că este foarte greu să reunim aceste aspecte odată ce au fost separate, să încercăm mai degrabă să le privim pornind de la izvorul în care îşi au ambele originea și în care sunt îngemănate, fertilizându-se reciproc. Niciodată reforma nu se poate petrece prin relipirea laolaltă a bucăților rupte; ci: „O Mlădiță va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da."
_________________
În Biserica lui Hristos Duhul Sfânt trăiește în acelaşi timp ca obiectiv și subiectiv: ca instituție sau regulă sau disciplină, și ca ascultare iubitoare față de Tatăl şi spiritul filial. Cele două aspecte sunt inseparabile, deoarece noi stăm sub legea lui Hristos, care trebuie să se formeze în noi, iar aceasta nu doar ca slujitor al lui Dumnezeu trudind pe pământ, ci și ca Cel înviat și înǎțat la cer (Efeseni 2,6), astfel încât viața noastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu" (Coloseni 3,3sq.), iar atunci aspectul instituțional al Duhului va dispărea, așa cum a dispărut pentru Domnul înviat: în aspectul-filial, pentru că atunci nu va mai trebui să învățăm ascultarea, ci o vom avea în instinct și ca libertate a noastră, iar Duhul se va înălța deasupra noastră obiectiv doar în sensul său divin originar - ca martor și declanşator al iubirii.
- Hans Urs von Balthasar
EXPLORĂRI ÎN TEOLOGIE
I. Verbum Caro
