„Ce-i uneste pe Domnii si Doamnele despre care scriu?, m-am intrebat, in timp ce, cu siguranta gesturilor inconstiente, imi adunam textele si le puneam unul dupa altul. Caci printre ei si prin ei toti trece firul rau, rana mare a secolului XX. Ce are in comun Cornelia Blaga, care a fost la Conferinta de Pace de la Paris de dupa Primul Razboi Mondial, prin care a fost consfintita Unirea Transilvaniei cu Romania, cu Miklós Bánffy, care ar fi vrut ca lumea sa ramina neschimbata si Transilvania acolo unde era, inglobata-n Ungaria? Ce ar avea in comun patriciana Cornelia Blaga, cea maritata cu un urias filosof si scriitor, cu Petru Dumitriu, care a pactizat cu regimul comunist exact atunci cind Blaga si Cornelia au avut cel mai mult de suferit de pe urma noii puteri? Ce-o aseamana pe Herta Müller, cu viata ei torturata din Romania ceausista, cu acelasi Petru Dumitriu, care a parasit Romania pentru ca nu mai suporta sa nu aiba voie sa scrie exact asa cum gindeste? Ce ar avea in comun Doti Stanca, careia regimul totalitar comunist i-a atins insasi iubirea pentru Radu, cu lumea nalucitoare a Sarei din romanul omonim al lui Agopian? Dar Mircea Cartarescu si, sa zicem, aceeasi Doti Stanca? Secolul XX a trecut prin viata fiecaruia din «personajele» mele, lasind o rana nu mica. Si a trecut printre ele, facind din ele singularitati reciproc impenetrabile, monade incomunicante.” (Marta Petreu)
