Origen este considerat unul dintre cei mai importanti scriitori bisericesti iar opera sa literara este impresionanta: din ea s-au pastrat in greaca doar cateva fragmente iar cea mai mare parte a lucrarilor au fost traduse in latina in secolul al IV-lea si al V-lea de catre autori valorosi, in special Ieronim († 420) si Rufin din Aquileia († 410). Daca in alte lucrari de mai mare amploare Origen isi daduse deplina masura de mare teolog (in Contra Celsum, de pilda) sau de inspirat predicator (ca in Omilii), in tratatul Despre rugaciune avem de a face cu un adevarat indrumator spiritual, cu un autentic formator de constiinte.
Despre rugaciune este un tratat scris in maniera lui Tertulian († 220) si Ciprian († 258), care indeamna la practicarea neincetata a rugaciunii, inteleasa ca legatura de taina cu Dumnezeu. Se poate presupune ca tratatul Despre rugaciune a fost scris catre anul 233 sau 234. Ca multe lucrari ale sale, si aceasta s-a nascut ca un raspuns la diferite intrebari ridicate de discipolii lui Origen. De data aceasta este vorba despre prietenul sau, Ambrozie, si despre sora acestuia, Tatiana, care ii scrisesera pentru a-i cere lamuriri cu privire la rugaciune. In cele din urma, Origen ajunge sa alcatuiasca un adevarat tratat asupra acestui subiect. Astfel, in cele 3 parti ale lucrarii se analizeaza probleme generale legate de rugaciune, aratandu-se ce este rugaciunea, in ce consta ea, care este starea potrivita – fizica si morala – a celui care se roaga, cui trebuie ea adresata etc. Apoi este comentata Rugaciunea domneasca (sau „Tatal nostru”), dupa care diversele completari legate de subiectul in cauza (conditiile unei bune rugaciuni, starea sufleteasca etc.) sunt adunate intr-un apendice.
