Crassus. Primul magnat al Romei, Peter Stothard
Povestea dramatica a primului magnat al Romei antice, extrem de actuala si astazi
Scriitorul britanic Peter Stothard a transformat istoria lui Crassus, totodata cel mai bogat om si cel mai faimos invins din Roma antica, intr-o incredibila parabola despre bani, ambitie si putere. Rezultatul: o carte de istorie care se citeste cu sufletul la gura si care iti arata cat de putine lucruri s-au schimbat in ultimii 2000 de ani in legatura indestructibila dintre politica si avere.
Marcus Licinius Crassus (115-53 i.Hr.) a capatat un chip in constiinta epocii moderne gratie interpretarii magistrale a lui Laurence Olivier in filmul Spartacus, regizat de Stanley Kubrik. Viata lui revine ca un punct de maxim interes si studiu in zilele noastre din perspectiva interactiunilor controversate dintre afaceri, finante si politica. Crassus a fost practic primul afacerist modern din Roma Antica, cel mai bogat om din ultimii ani ai republicii romane si totodata un actor principal pe scena politica. Era un strateg meticulos, un maestru al riscurilor politice si financiare. A jucat un rol esential in ascensiunea lui Iulius Cezar si s-a remarcat, din postura de comandat suprem al armatei romane, prin modul brutal in care a reusit sa inabuseasca revolta sclavilor condusi de Spartacus.
Cartea lui Stothard reda intr-un stil captivant intorsatura de situatie care ii va marca destinul. In vara anului 54 i.e.n, Marcus Licinius Crassus, deja trecut de 60 de ani, planuia sa adauge si gloria militara la onorurile politice pe care le dobandise deja. Cu mantia sa rosie pe umeri, se pregatea sa traverseze Eufratul pentru a purta in Orient un razboi fara precedent. Alaturi de fiul sau, a condus armata romana intr-o campanie neprovocata impotriva Partiei, situata in regiunea actualei granite dintre Turcia, Siria si Irak. Nu numai ca au fost anihilati in batalia de la Carrhae, dar au pierdut si stindardele cu acvila ale legiunilor romane. Istoricii descriu ca, dupa moarte, regele part i-ar fi umplut gura cu aur topit, ca simbol pentru lacomia care l-a condus intreaga viata si i-a adus si sfarsitul. Treizeci de ani mai tarziu, imparatul Augustus a recuperat acvilele legiunilor lui Crassus, considerand ca aceasta se numara printre cele mai mari realizari ale sale.
Insa infrangerea catastrofala de la Carrhae a staruit in constiinta romana vreme indelungata. A dat un sens anecdotic vietii afacerisului si politicianului roman Marcus Licinius Crassus, pe care Stothard o reda cu atat de multa transparenta si talent in cartea de fata.
