Primul roman pe care Vladimir Nabokov l-a scris dupa ce s-a stabilit in America, fiind si cel mai provocator din punct de vedere politic. O carte clasica a literaturii moderne.
Blazon de bastard (1947) descrie o lume marcata de tirania unei dictaturi politice. Profesorul Adam Krug, renumit filozof in tara sa, este singurul care refuza sa se supuna regimului, preluind functia de presedinte al universitatii in noul an de invatamint, nu atit principial, cit din motive legate de viata sa personala, in care are loc o tragedie ce il face sa simta nevoia de‑a se retrage pentru o vreme din societate si a‑si petrece timpul impreuna cu fiul sau. Acest lucru este vazut ca un afront adus noii linii de gindire impuse de dictatorul Paduk (intimplator, fost coleg de scoala cu Adam Krug) si „Partidul Oamenilor Obisnuiti“, pentru care traiul individual este considerat periculos, diferentele dintre oameni trebuie aplatizate, iar unica sursa de bunastare a societatii este statul. Dictatorul Paduk dispune, asadar, sa fie arestati toti apropiatii filozofului, sperind astfel sa atraga sprijinul lui Krug pentru a valida noul regim si o noua lume birocratica, sublima prin absurditatea ei.
„Povestea unui om liber intr-un stat totalitar este o tragedie clasica a timpurilor noastre, iar
Blazon de bastard abordeaza subiectul intr-o maniera originala, remarcabila.” (The New Republic)
„Vladimir Nabokov a scris un roman emotionant despre drama unui om civilizat, captiv intr-o lume tiranica – exista o sumbra si infioratoare inevitabilitate in trairile, actiunile si umanitatea protagonistului sau.” (The New York Times)
„Abilitatea cu care Nabokov isi creeaza momentele de fantezie este formidabila: o tehnica narativa abrupta, prin explorari minutioase ale unor scene marunte, detaliu dupa detaliu, care dizolva realitatea intr-un cosmar.” (V.S. Naipaul)
„Diversitatea, forta si bogatia perceptiilor lui Nabokov nu cunosc rival in literatura moderna.” (Martin Amis)
„Nu m-a interesat niciodata ceea ce se numeste literatura de analiza sociala («carti mari», in palavrageala jurnalistica sau comerciala). Nu sint «sincer», nu sint «provocator», nu sint «satiric».” (Vladimir Nabokov)
