Cu o prefață de PS Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București
„Memoriile cardinalului Ratzinger – pe care publicul are acum ocazia de a le parcurge în prima lor traducere românească – ne invită să redescoperim lucruri de preț, vechi, de fapt, de când lumea în conștiința umanității. Adevărul că omul cel bun nu se măsoară după strălucirea intelectului, a succesului, a puterii, ci după simțul moralității sale, după frumusețea sufletească, după devotamentul față de semeni și după victoria asupra sinelui este o narațiune clasică a caracterului pe care se poate întemeia fără ezitare o societate justă. Tocmai de aceea, manuscrisul autobiografic al viitorului papă Benedict al XVI-lea, text izvorât din bucuria lui de a rememora lucruri petrecute la răscrucile vieții, aduce cu sine și prețiozitatea martorului în plus. Avem, astfel, puse împreună simplitatea interlocutorului, omul însuși și ucenicia lui, valorile sale și, mai ales, traiectoria unei chemări formidabile spre studiu și spre slujirea celorlalți. [...] Faptul de a avea nevoie de Dumnezeu ca împlinire a propriei noastre ființe ne intrigă astăzi, poate, cel mai mult. Acest lucru e datorat în parte obișnuinței de a calcula izbânda după ifose și așteptări personale sau după cifrele abilității de a face și desface. Omul Joseph Ratzinger ne asigură însă că, din perspectiva credinței, însumările sunt extrem de relative, valoarea mărturiei provenind din harul de a mărturisi idealul sufletesc inspirat de Isus. Viitorul papă știe că nu disprețul față de ceea ce îi pare omului mărunt îl împiedică să fie nepăsător în viață, ci respectul – uneori plin de vanitate – pentru cerințele a ceea ce e mai înalt. Că lucrul cel mai frumos stă în faptul că năzuințele costisitoare și abrupte sunt însoțite de o piatră de încercare: a descoperi înălțimile în lucrurile mărunte.”
− PS Mihai Frățilă
