Acidul citric a fost produs pentru prima oara din suc de lamaie in anul 1784 de Karl Wilhelm Scheele. Ea era deja cunoscuta in secolul IX de alchimisti, ca de exemplu alchimistul arab „Dschabir ibn Hayyan” care a descoperit acidul citric.

Citratul, baza conjugata a acidului citric, este unul din seriile de compusi implicati in oxidarea fiziologica a grasimilor, proteinelor, iar carbohidratii pentru dioxidul de carbon si apa. Aceasta serie de reactii chimice este esentiala pentru aproape toate reactiile metabolice, si este sursa a doua treimi de energie din alimentele derivate. Seria de reactii este cunoscut sub diferite nume, printre care "ciclul acid citric", "ciclul Krebs" sau "Szent-Györgyi - ciclul Krebs", si "Ciclul TCA". De asemenea, citratul este o componenta esentiala a oaselor, contribuind la reglarea marimii cristalelor de calciu.

Acidul citric este folosit:

pentru dizolvarea carbonatului de calciu in procesul de curatare a cazanelor sau vaselor de bucatarie, prin incalzirea apei se depune calcar;

la conservarea in alimentatie, fiind folosit la preparea racoritoarelor fiind numit „E 330”;

ca peptizator folosit la stabilizarea unor suspensii;

efect negativ il are in doze mari, scade pH-ul in alimente crescand insa incidenta cariilor dentare;

alt efect negativ in alimentatia sugarilor, favorizeaza absorbtia in sange a metalelor grele (cadmiu, plumb);

la reducerea sau impiedicarea coagularii sangelui, de aceea este folosit la conservarea sangelui pentru transfuzii in medicina, in raport de 10 : 1 sange/citrat de calciu;

la reducerea coroziunii metalelor nobile;

citratul de calciu utilizat ca hrana pentru cainii cu deficinte de calciu;

citratul de magneziu folosit in cazul deficientelor de magneziu din organism;

citratele servesc la reglarea pH-ului unor medicamente;

citratul de sodiu este folosit in constructii la reglarea vitezei de legare a cimentului.