Fiindca exista atit de multe biografii ale unor morti, aceasta carte trebuia sa fie biografia unui viu. De pe urma ei, naratorul – cu aspiratii de scriitor – urmareste sa scoata niste bani. Intentia era ca publicul din Romania – mai ales cel tinar, poate lipsit de modele, poate suprasaturat de „modele” – sa afle povestea reusitei lui Sandel. Dar, dupa o prima varianta scrisa pe baza a peste o mie de fotografii in care Sandel apare mai mult sau mai putin, naratorul isi da seama c-a gresit abordarea si-si propune sa plece pe urmele lui, din Lume in Nelume, pentru a-i cunoaste pe oamenii cu care acesta s-a intilnit si locurile in care si-a construit cariera; numai ca apare problema de a face rost de bani pentru calatoriile de documentare, asa ca recurge la diverse metode, cum ar fi „cersuiala” si campania de stringere de fonduri online, care insa se dovedesc a fi niste esecuri. Cu dezinvoltura si umor, naratorul persevereaza si izbuteste sa ajunga in Africa (Casablanca si Marrakech) si in Asia Centrala, dar ramine de vazut daca, dupa incheierea calatoriilor, „cartea cu Sandel” va fi in continuare despre Sandel.
