Traducere din limba japoneza si note de Iolanda Prodan Natsuki, o fata de unsprezece ani, nu-si gaseste locul in propria familie. Parintii o prefera pe sora ei cu doi ani mai mare, iar cel mai bun prieten al ei e un arici de plus numit Piyyut. Acesta ii spune ca a venit de pe planeta Popinpobopia cu misiunea speciala de-a o ajuta sa salveze Pamantul. Intr-o vara, cand e in vacanta impreuna cu varul ei Yuu la casa bunicilor din regiunea muntoasa Nagano, Natsuki ajunge la convingerea ca este extraterestra, de vreme ce nu reuseste sa-si gaseasca locul in lume ca toti ceilalti. Peste ani, acum femeie adulta, traind impreuna cu sotul ei, dar fara a avea relatii intime, Natsuki inca este bantuita de umbrele copilariei si decide sa evadeze din „fabrica de copii” care e societatea. Ca si in alte romane, Sayaka Murata exploreaza, in Pamanteni, dinamica relatiilor dintre oameni abuzati direct sau indirect, dintre indivizi siliti de societate sa-si asume roluri pe care nu le aleg ei insisi (casatorie, sexualitate normativa, procreare, intrarea in campul muncii), dintre personaje care isi apara, prin incalcarea tabuurilor, prin incest, prin asexualitate, nevoia de a decide singure in privinta propriilor vieti si de a crea legaturi afective profunde si liber alese. „In Pamanteni, a fi extraterestru e un alt fel de a numi starea de alienare. Personajele nu se descriu prin ceea ce sunt, ci printr-o idee generala despre ceea ce nu sunt: fiinte care se reproduc. Forta vocii autoarei e data de lentilele naive prin care ne aduce inainte viziunea sumbra asupra umanitatii: noi, pamantenii, suntem niste roboti tristi si avariati care se taraie prin lume intr-un vis confuz.” (The New York Times Book Review) „Ce inseamna sa te simti acasa in lume? Natsuki, eroina acestui roman uimitor, nu stie: de mica e convinsa ca a fost contactata de extraterestri, care o vor salva de viata intr-o familie din clasa de mijloc japoneza. Sayaka Murata preia o idee copilareasca si, cu o imaginatie plina de fervoare, construieste in jurul ei o lume, dezvaluind stralucit cruzimea si arbitrarul conventiilor umane.” (The New Yorker) „O carte socanta, hazlie, de multe ori sumbra, extraordinar de antrenanta. Murata a creat un roman de neuitat, in care fantezia absurda se imbina cu cel mai pur realism.” (Financial Times)
