„Intr-o poezie lirica scurta, tulburator de densa, Celan vorbeste despre «de pietre scrisele umbre». Literatura moderna este actionata de o necesitate de a explora aceasta «litografie» si ecriture d’ombres. Ele se afla in afara claritatii si a pasului urmator al limbajului public. Pentru scriitorul de dupa Mallarme, limba preseaza asupra sensului, aplatizindu-l, distrugindu-l, asa cum o vietate din adincuri este distrusa cind este adusa la lumina zilei si la presiunile reduse ale suprafetei marii. Dar ermetismul, pe masura ce se dezvolta de la Mallarme la Celan, este una din actiunile cele mai radicale impotriva limbii din literatura moderna.” (George Steiner)„Daca as putea demonstra ceva legat de poemele lui Celan, as spune, asa cum o fac multi: iata despre ce e vorba – de exemplu, e vorba de Auschwitz, sau tema favorita a lui Celan este Shoah (nu-i nici o urma de indoiala!) –, daca as putea dovedi asta si numai asta, as distruge poemul lui Celan. Versurile ar interesa infim daca totul s-ar reduce la ceea ce am vrut sa spun sau la ceea ce cineva crede ca poemul vrea sa spuna. De aceea incerc sa ascult ceva ce nu pot auzi sau intelege, atent sa marchez limitele lecturii mele pe masura ce inaintez in lectura mea. Este ca si cum as spune: iata ce cred eu ca poate cineva reconstitui, ce ar putea insemna aceasta, de ce este captivant, frumos si puternic, in timp ce lasam nespusul intact, inaudibil. De aici vor porni si alte lecturi. E vorba si de o etica sau de o politica a lecturii.” (Jacques Derrida)
