Un sarut dureaza o clipa Dar o mie de saruturi pot dura o viata
Cand Rune Kristiansen se muta din Norvegia in Georgia impreuna cu parintii cand abia implineste cinci ani, Poppy Litchfield, fata noilor lui vecini, ii devine cea mai buna prietena. Mai mult chiar, cei doi copii devin de nedespartit si isi promit sa ramana cei mai buni prieteni pentru totdeauna. Iar peste ani, dupa ce ajung sa traiasca impreuna primul sarut si isi promit sa isi daruiasca o mie de saruturi, fiecare impartasit intr-o clipa speciala din viata lor, nimic nu ii mai poate desparti. Dar se pare ca destinul le pune prietenia si iubirea la incercare si ii desparte vreme de doi ani.
Reintors din Norvegia in linistitul orasel Blossom Grove, Rune, acum un adolescent rebel de 17 ani, se gandeste la un singur lucru: de ce Poppy, prietena lui din copilarie, fata pe care o considerase sufletul sau pereche si care promisese ca avea sa-l astepte, a rupt orice legatura cu el fara nici o explicatie? Dar, cand afla adevarul crud din spatele tacerii lui Poppy, isi da seama ca adevarata incercare a destinului abia acum incepe: timpul este cel mai mare dusman al iubirii lor, amenintand cele o mie de saruturi promise.
Cea mai frumoasa, emotionanta si uimitor de bine scrisa poveste de dragoste pe care am citit-o vreodata! - Totally Booked Blog
Traducere din limba engleza de Madalina Boboc.
Fragment din cartea "O mie de saruturi" de Tillie Cole:
"Saptamana a trecut cat ai clipi.
Niciodata nu pusesem pret pe trecerea timpului - daca trecea repede sau mai incet. Acum mi-as fi dorit ca un minut sa dureze o ora, iar o ora sa dureze o zi. Dar, in ciuda tuturor rugaciunilor mele catre Cel de Sus, timpul se scurgea prea repede. Totul se misca al naibii de repede!
La scoala, interesul celorlalti fata de faptul ca eu si Poppy ne impacaseram s-a stins dupa cateva zile. Multi inca nu stiau, dar nu-mi pasa. Stiu ca se vorbeau multe in oraselul nostru. Majoritatea barfelor aveau legatura cu motivul pentru care ne impacaseram si cu modul in care o facuseram.
Nici pe lucrul asta nu dadeam doi bani.
In timp ce stateam in pat, s-a auzit soneria de la usa.
M-am ridicat in picioare si mi-am luat geaca de pe scaun.
Poppy ma scotea in oras.
Ea ma scotea pe mine in oras.
In dimineata aceea, cand ma dadusem jos din pat, imi spusese sa fiu gata la ora 10.00. Nu imi spusese motivul sau ce voia sa facem, dar am facut asa cum imi ceruse.
Stia ca aveam s-o ascult.
Cand am iesit pe hol, am auzit vocea lui Poppy.
- Hei, micutoule, ce faci?
- Bine, a raspuns Alton timid.
Ajungand la colt, m-am oprit cand am vazut-o pe Poppy aplecandu-se si privindul pe Alton in ochi. Parul lung ii acoperea fata. Am observat cum si-a dat parul la o parte cu mana, agitat - la fel ca mine. Cuvintele spuse de Poppy saptamana trecuta mi-au rasunat in minte...
"Are parul lung pentru ca vrea sa fie ca tine. Iti imita gesturile si felul de a fi pentru ca vrea sa fie ca tine. Vrea sa-l observi. Te adora..."
Fratiorul meu dadea timid din picioare. Mi s-a parut amuzant. Era prea tacut, asa cum eram si eu. Vorbea doar daca il intrebai ceva.
- Ce faci azi? l-a intrebat Poppy.
- Nimic, a raspuns el pe un ton suparacios.
Zambetul lui Poppy s-a stins. Alton a intrebat:
- Iesi din nou cu Rune?
- Da, micutoule, i-a raspuns ea in soapta.
- Acum vorbeste cu tine? a intrebat el.
Si mi-am dat seama. I-am auzit tonul trist despre care imi vorbise ea."
