„De tanar, ca sa ma apar, fiind vulnerabil, am pretins arogant ca pot sa ma bizui doar pe mine. Ca sa dovedesc ca «sunt cineva», am pretins ca stiu tot. Doar treptat mi-am descoperit lipsa de putere, slabiciunea. Am simtit gustul amar al neputintei. Si, paradoxal, recunoscand si acceptand aceasta realitate, m-am trezit conectat la o forta nebanuita. In timp, orgoliul nu a disparut, cum as fi vrut, dar s-a diminuat considerabil. Am avut noroc sa simt acel gust amar al neputintei... si sa ma doara. Dar nu m-am lasat invins.” (Andrei Serban)
„Scriind cu lejeritate, cu gratie si deseori cu umor despre subiecte profunde, Andrei Serban se regaseste in paginile cartii asa cum este si in viata de fiecare zi, intr-o rara imbinare intre inocenta copilului si experienta inteleptului. Urcand toate treptele gloriei, Andrei Serban cunoaste bine vanitatea succesului. Pasionat fara intransigenta, el este tolerant fara nici o concesie de substanta. Simplitatea sa surprinde – nici o urma a infatuarii de mare maestru si profesor nu umbreste prezenta sa umana. Andrei Serban nu incremeneste in propria sa statuie: el ramane un perpetuu cautator al Adevarului.” (Basarab Nicolescu)
