Moara Cu Noroc. Budulea Taichii. Popa Tanda - Ioan Slavici
„Ceea ce da nuvelelor lui Slavici o putin obisnuita plinatate si forta de viata este profunda cunoastere a sufletului omenesc in complexitatea lui si in miscarile lui contradictorii. Aceasta cunoastere functioneaza in modul cel mai firesc, dand impresia ca Slavici isi creeaza personajele vazandu-le din launtrul lor. Comportamentul lor nu e intotdeauna logic - adesea chiar dimpotriva, mai ales in ceea ce priveste analiza sufletului feminin, in care Slavici ramane un maestru, - dar aproape niciodata, in marile lui reusite artistice, nu da impresia ca ar putea sa fie altul. Slavici se identifica cu personajele sale, fiind legat cu launtrul lor, cu felul lor de a gandi si de a simti, prin intime fire simpatetice. Iar acest fel de a gandi si de a simti e rezultatul unei observatii si meditatii multiseculare asupra naturii umane. Slavici infatiseaza cu mijloacele artistice ale scriitorului citadin, analitic, ceea ce poporul exprima aforistic prin zicatorile si proverbele sale...”, Ovidiu Papadima
