„Proiectul lui Mircea Eliade nu se defineste doar in termeni de istorie a religiilor. Pornind de la hermeneutica materialului istorico-religios, Eliade vrea sa ofere jaloanele pentru constituirea unei «antropologii filozofice». Este inutil sa-i apreciem stradania dupa un alt etalon, si e la fel de inutil sa-i pretuim rezultatele in lumina unor discipline sectoriale. Autorul acestei carti a fost adesea expus riscului unor astfel de erori, reusind partial sa se corijeze cu timpul, intrucat este departe de a gasi in opera lui Eliade o summa definitiva, abstrasa de orice contingenta si de aceea de neatins. Desi o considera importanta pentru lumea moderna – si fara indoiala mai importanta decat alte opere de istoria religiilor, tocmai pentru ca transcende limitele culturale ale acestui tip de opere –, el este convins si de necesitatea unei abordari noi si mult mai exigente, stiintific vorbind, decat cea eliadiana. Cartea de fata este rodul unei indelungi familiaritati cu lucrarile lui Eliade, insotita de o meditatie uneori extrem de critica. Inainte de a fi purces la lucrari autonome suficient de solide, am voit sa ne lamurim noi insine cat din perspectiva deschisa de Eliade ramane valid si cat este menit sa fie depasit. In fond, cel mai mare elogiu i l-au adus lui Eliade, in mod paradoxal, criticii lui…” (Ioan Petru Culianu)
