Timp de doi ani, intre decembrie 1916 si noiembrie 1918, Romania s-a aflat sub ocupatia Puterilor Centrale. Situat foarte aproape de linia frontului, orasul-port Braila s-a numarat printre asezarile cu mare importanta strategica ale acelei perioade – motiv pentru care orice act de nesupunere din partea locuitorilor a fost aspru pedepsit de autoritatile de ocupatie. Asa s-a intamplat si in cazul lui Petre Gr. Ionascu (1892–1920), ziarist care in perioada neutralitatii Romaniei a fost unul dintre criticii indarjiti ai imperialismului german.
Arestat la inceputul lui 1918 ca sef " al unui lot de braileni si ofiteri romani evadati din lagare implicati in marele spionaj de la Dunare", a fost judecat de Curtea Martiala Germana si condamnat la moarte, pedeapsa comutata la 10 ani de inchisoare. Mai intai a fost trimis in exil fortat la Ramnicu‑Valcea, apoi inchis la Gross‑Strehlitz, in Silezia. Foarte slabit din cauza tratamentului inuman din detentie, Petre Gr. Ionascu, protagonistul celei mai importante filiere de spionaj deconspirate in zona Dunarii de Jos, a murit la putina vreme dupa incheierea conflagratiei.
Povestea vietii lui este una despre tradare, patriotism, solidaritate umana, cruzime si dragoste in vremuri grele, de razboi.
Romanul scris de Petre Gr. Ionascu este o incursiune prin experienta carcerala a gazetarului‑spion. Ionascu descrie, in cuvinte simple si pline de sensibilitate, traseul prin universul concentrationar german din anii Marelui Razboi, uzand de experienta unui vechi ziarist care stie sa plaseze anterior acestor evenimente momentele emotionante ale executiilor al caror martor a fost in vara lui 1917." (Cristian Constantin)
