Daca Jocul de¬a vacanta reprezenta o influenta tardiva din Marcel Achard in special prin Voulez¬vous jouer avec moi...: „nazdravanie simpatica, galagie a unui poet dragalas, dar si tragedie in miniatura”, asa cum o defineste un istoric al teatrului francez, si Steaua fara nume si Ultima ora reprezinta o reluare in mediu romanesc a unuia din tipurile frecvente si caracteristice ale dramaturgiei aceluiasi timp: naivul. Impus prin Jean de la lune de Marcel Achard si – in special in conjunctie cu viata sociala – de Topaze a lui Marcel Pagnol.
Acest tip apare in dramaturgia romana deopotriva la Tudor Musatescu (Spirache din Titanic Vals) si la George Mihail¬Zamfirescu (Ion din Idolul si Ion Anapoda). Si Miroiu, si Alexandru Andronic reprezinta figuri caracteristice pentru acest tip al naivului care crede intr¬o himera, urmareste cu tenacitate implinirea ei, dar nu o poate realiza decat printr¬o ironie a soartei, printr¬o neintelegere. Nici unul dintre ei – si aici aflam nota diferentiala dintre modelul francez si intruchiparea lui romaneasca – nu ajunge la cinismul lui Topaze. Ei se iluzioneaza de la inceput pana la sfarsit. Conturul personajelor, valoarea lor ca simboluri de viata, situatiile dramatice, gradatia conflictului se implinesc de la o piesa la alta.
