Cu o suta de ani in urma, pescarii Islandei stiau prea bine ce se afla intre cer si pamant: Marea Inghetata. De-aici incolo, lucrurile erau simple: iti faceai cruce sa nu te prinda furtuna, ieseai pe mare intr-o barca de sase oameni, aruncai unditele, asteptai ca pestele sa muste, trageai de undite si pe urma la vasle, te intorceai la mal, curatai pestele, il vindeai. Apoi aveai ce manca si cu ce plati datoria la pravalia din sat, aveai chiar bani pentru o sticla de rachiu. Dar pe Bárður il asteapta alta soarta, fiindca in larg orice greseala se plateste scump, iar flacaul orbit de dragoste face cea mai prosteasca greseala: uita sa-si ia pufoaica inainte sa plece pe mare. Intre cer si pamant este deopotriva cartea cerului plumburiu, a marii nemiloase si a baiatului, celalalt personaj-cheie al romanului, care, marcat de durerea de a-si fi pierdut cel mai bun prieten, incearca sa gaseasca un sens mortii – o experienta de neinteles cand n-ai nici douazeci de ani.
