Romanul Femeia la treizeci de ani povesteste, alegind fundalul tulbure al razboaielor napoleoniene, destinul unei frumoase doamne din inalta societate franceza de secol XIX. Uneori pasionala, alteori palind in fata esecului, viata lui Julie d’Aiglemont se schimba dupa iubirile care ii framinta sufletul, fie ele venite din partea unui tata posesiv, a unui protejat al lui Napoleon, glorios, insa fara merite, ori a unui nobil englez care-i salveaza viata, dar pe care dragostea fata de frumoasa femeie il duce la moarte.
„La femeile tinere, de virsta marchizei, intiia si cea mai sfisietoare dintre toate durerile este cauzata totdeauna de acelasi fapt. Femeia, si mai ales femeia tinara, tot atit de mare prin suflet cit si prin frumusete, nu sovaie niciodata sa‑si indrume viata spre telul catre care si natura si sentimentul si societatea o imping sa se avinte in intregime. Daca intiiul ei vis va sfirsi in mod lamentabil si totusi ea va ramine in viata, va indura cele mai cumplite suferinte, pentru simplul motiv care face ca intiia dragoste sa fie cel mai frumos dintre toate sentimentele. Oare pentru ce o asemenea nefericire nu si‑a avut inca nici pictorul, nici poetul ei, pina acum? Dar poate ea, oare, sa fie zugravita, poate ea sa fie cintata? Nu, natura durerilor pe care le pricinuieste se refuza analizei si culorilor artei. De altminteri, asemenea suferinte nu se marturisesc niciodata: spre a consola o femeie, trebuie sa stii sa i le ghicesti; caci, traite intotdeauna amarnic si resimtite religios, ele ramin in suflet si, ca o avalansa prabusindu‑se intr‑o vale, distrug totul, inainte de a‑si gasi un loc.” (Honore de Balzac)
Traducere din limba franceza de H. Gramescu
