Dana Banu aduna in textele ei istorii, impletindu-le pe cele personale cu personajele ei, povesti de viata si iubire, note de calatorie si observatii asupra libertatii si umanitatii noastre, care aproape te coplesesc. Senzatia este ca nimic nu s-a intamplat si nu se intampla de fapt pana nu este „trecut” in caietul sau sau intr-un notebook rosu de catre un scriitor. De la Paris la Istanbul sau din Italia in Romania, pana la o gara din Polonia, unde intalneste refugiati, fiecare om are o lectie si, fara sa-si dea seama de multe ori, participa la mersul lumii, delimitandu-se in doua mari categorii: cei care isi traiesc viata cu adevarat si cei care o privesc de la distanta. Cei care au gustat cu adevarat libertatea si cei subjugati propriilor preconceptii. Ura Vs. dragoste. Razboi Vs. poezie. Nimic nu s-a schimbat de mii de ani si nici n-o sa se schimbe vreodata, in afara de faptul ca murim si alti actori vor interpreta alte si alte roluri in aceeasi piesa.
