Traducere din limba engleza de Petru Iamandi
De ce unele persoane se radicalizeaza, iar altele nu? Cum modeleaza ideologiile creierul omenesc? Cine este mai predispus sa gandeasca in termeni ideologici? Cum se poate elibera mintea noastra din lanturile dogmelor nocive?
Acestea sunt numai cateva dintre intrebarile ale caror raspunsuri ii framanta pe cercetatorii din domeniul neurostiintelor politice, care isi propun sa analizeze interactiunile existente intre mecanismele de functionare a organismului uman si lumea in care traieste omul. Bazandu-se pe studii mai vechi sau mai noi, Leor Zmigrod ajunge la concluzia ca procesele biochimice care au loc in creier influenteaza felul in care gandim, actionam si ne comportam in societate. Intr-un discurs original, care cuprinde, pe langa elemente din sfera neurostiintelor, notiuni de filosofie, politologie si psihologie, autoarea face de fapt o descriere a creierului lipsit de prejudecati, liber sa accepte sau sa respinga, pe baza unor dovezi, ideile care satisfac sau, dimpotriva, sunt contrare aspiratiilor specifice fiintei omenesti. In acelasi timp, Creierul ideologic este o critica adusa extremismului de orice natura, precum si o pledoarie in favoarea flexibilitatii si deschiderii.
„Bogata in descoperiri originale, aceasta carte demonstreaza ca extremismul si polarizarea ideologica nu sunt doar probleme care trebuie sa ne preocupe, ci si enigme care pot fi studiate si intelese.” (Steven Pinker)
„O carte extraordinara, revelatoare si surprinzator de originala, care arata ce efecte are ideologia asupra creierului omenesc si arunca o lumina noua asupra cauzelor si naturii dogmatismului, ideologiei si largimii vederilor.” (Cass R. Sunstein)
„Fascinanta, patrunzatoare, lucida si antrenanta, analiza lui Zmigrod ilumineaza dezbaterea despre natura ideologiei si puterea pe care aceasta o exercita, facand ca neurostiintele cognitive – de fapt, o interesanta dezvoltare a lor, neurostiintele politice – sa fie relevante pentru ambele. O carte instructiva, nelinistitoare, dar in cele din urma plina de speranta.” (A.C. Grayling)
