George era urias. Era cel mai flenduros urias din oras. Umbla tot timpul incaltat cu vechile lui sandale maro si purta acelasi camesoi jerpelit. — Ce bine-ar fi de n-as mai fi cel mai flenduros urias din oras, isi spunea el mereu, abatut. Dar intr-o zi, George a vazut ca in oras se deschisese o pravalie noua. Era plina de haine faine. Asa ca si-a cumparat... Traducere: Florin Bican. George este un urias care poarta mereu aceleasi haine vechi si ponosite. Nu se stie de ce, poate pentru ca in oraselul linistit in care locuieste nu sunt magazine cu haine pentru uriasi. Dar intr-o zi, in oras se deschide o pravalie noua unde se gasesc haine foarte-foarte mari. Numai bune pentru George, care nu sta mult pe ganduri si isi cumpara de toate. Ce cravata eleganta, ce camasa fina, ce pantofi stralucitori are acum George... E complet schimbat. Acum, se plimba vesel pe strazi, depasind in inaltime casele din jur. Dar, chiar daca priveste totul, vrand-nevrand, de sus, George are timp sa fie atent si sa-i ajute pe cei pe care ii intalneste. Hainele sale noi sunt doar... haine. Poate ca e cel mai fain urias din oras sau poate ca nu. Dar e cu siguranta cel mai prietenos. Julia Donaldson (n. 1948) este o scriitoare, compozitoare si interpreta din Marea Britanie, foarte cunoscuta si apreciata pentru cantece, piese de teatru si scenarii TV destinate copiilor, iar de doua decenii si pentru numeroasele carti pe care le-a scris. Gruffalo a fost publicata prima data in 1999, in colaborare cu Axel Scheffler, un ilustrator la fel de cunoscut, si a devenit imediat un bestseller. A primit in acelasi an premiul Nestle Smarties Book, iar in 2000 a fost desemnata cea mai bine vinduta carte pentru copii din Marea Britanie. Traducerile au urmat una dupa alta, Gruffalo fiind publicata pana acum in 31 de limbi pe toate continentele. O adaptare pentru TV, sub forma unui film de animatie de 30 de minute, a fost realizata in 2009. Florin Bican (n. 1956) este poet si traducator. Din 2006 pana in 2012 a coordonat, cu rezultate excelente, programul de traduceri al ICR (Institutul Cultural Roman) sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici.
