„Doua teme majore intalnim in opera lui Omar Khayyam, teme care sunt nu numai esentiale pentru continutul metafizic al universului sau poetic, dar si realitati subtile, simbolice, cu posibilitate de realizare initiatica si metafizica: VINUL si TIMPUL. […]
Vinul simbolizeaza un mod aparte, un gen special de Cunoastere: Iubirea; in mod evident, nu este vorba despre eros in sensul pe care il inteleg in general oamenii, ci despre acel dor care uneste dorinta irepresibila, suverana, de Absolut cu tensiunea tragica creata de lipsa aparenta a lui Dumnezeu in imediat. […]
Iubirea, la Omar Khayyam, este o imensa suferinta, o adanca si inalta durere pe care o simte in fiecare particica a fiintei sale, iar acestea, asa cum spune doctrina, vor marturisi in fata lui Dumnezeu la Ziua Invierii si a Judecatii.”
Teodoru Ghiondea
Cuprins
Studiu introductiv................7
Care poet?................ 7
Prolegomene pentru o lectura adecvata................ 13
Intre melancolia duhului si nostalgia substantei................ 19
1. Vinul (khamr)................ 24
2. Timpul (zamān)................ 32
Intalnirea cu „sine(le)”................ 42
Robaiurile inteleptului Khayyam................ 49
Catrenele inteleptului Omar Khayyam................ 155
Catrene khayyamiene................ 163
Note................ 167
