Primul volum – 1990- e intitulat „Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie?” și stringe intre coperți textele publicate de Ion Cristoiu de la debutul postdecembrist din ziarul particular Observator din 19 ianuarie 1990 in Observator, Magazin, Expres, Zig- Zag Magazin, Expres Magazin pină in 31 decembrie, 1990. Titluri precum Procesul influenţat de emoţia colectivă, Un model european: Piaţa Universităţii, Nostalgia după Ceauşescu, Bombănelile domnului Alexandru Birlădeanu, Romania a revenit in sfera de influenţă a Moscovei, Cui i-e frică de Mareşalul Antonescu?, O lovitură de stat cu faţă umană, Exploatarea lui Avram Iancu, Dedesubturile crizei parlamentare, Riscul de a fi ziarist independent, Chestiunea monarhică dau seamă nu numai de evenimentele interne și internaționale care au marcat anul 1990, dar și de perspectiva originală, nu de puține ori rebelă, a istoriculului clipei Ion Cristoiu asupra lor.
Decizia de a stringe in volume scrierile sale dintre anii 1990 – 1996 e justificată de Ion Cristoiu printr-o credință mai veche, exprimată intr-un articol din 1972, din Echinox și anume că prin ideile generale conținute articolul de gazetă nu moare, ca și gazeta, a doua zi.
„De ce aș putea și acum iscăli articolul din 1972? Pentru că el dă seama de o credință tare a unei personalități, una formată in tinerețe, și cu care personalitatea respectivă trece prin lume fără să o piardă. Sub semnul acestei credințe inaugurez la Editura „Martorul clipei” o serie de șapte volume de proză politică publicată de mine intre 1990 și 1996. Am scris, mai intai săptămanal și apoi zilnic, din 19 ianuarie 1990 pană azi. (…) De ce mă rezum, cel puțin pentru inceput, la anii 1990-1996 (inclusiv)? Pentru că au fost anii in care viața a dat posibilitate Istoricului clipei care sunt eu să fie și Istoric”, precizează autorul in Prefață.
Pe coperta acestui prim volum e citat Nicolae Manolescu , care scria la vremea respectivă despre Ion Cristoiu:
„…el are o priză superioară la eveniment, este un bun diagnostician și anticipează, deseori in chip uimitor, sensul evoluției lucrurilor”.
