Mult-asteptatul volum 3 al trilogiei 1Q84, o carte in care Haruki Murakami ne promite sa dezlege enigmele lasate in suspans, un roman in care magicul si oniricul sint lasate sa se manifeste cu naturalete si ingeniozitate.
Raminem in 1Q84 sau exista totusi o portita inapoi catre 1984? Menit sa ofere un final povestii lui Tengo si a lui Aomame, ultimul volum aduce o serie de complicatii narative. Desi continua cu acelasi suspans nebun din primele doua volume, povestea trece acum intr-un registru mai cald, mai protector. Optica se schimba, miza se schimba.
Structura cartii urmeaza acum nu doua, ci trei fire narative, care tind tot mai mult sa se intersecteze. Se creeaza punti, se ofera raspunsuri, dar sint raspunsuri care doar deschid calea catre noi intrebari. Cine este incasatorul care nu suna niciodata la sonerie, ci bate insistent in usa, cerind sa i se plateasca taxa cuvenita? Cine se ascunde in noua crisalida de aer? Se mai poate pleca din orasul pisicilor?
„Te-ai astepta ca, odata cu ultima pagina, o carte atit de mare sa-si incheie socotelile cu publicul sau, sa rezolve orice urma de mister. Domnul Murakami respinge astfel de «marunte» obligatii si lasa citeva dintre raspunsurile la intrebari prada imaginatiei cititorului.” (The New York Times)
„In acest ultim volum din 1Q84 regasim ecouri din trilogia Millenium, a lui Stieg Larsson, doar ca in epopeea suedeza nu ies spiridusi inspaimintatori din gurile caprelor si ale oamenilor, nici nu apare ca din senin o a doua luna. Aceasta e si marca unui roman semnat de Haruki Murakami, in care magicul si oniricul sunt lasate sa se manifeste cu naturaletea si ingeniozitatea cu care personajele sale si-ar gati complicatele feluri de mincare.” (The Guardian).
